Ce pericole aduce iarna varstnicilor?
Ca aproape orice aspect al acestei vieți, și iarna are ambivalențele ei, de nedisociat: pe de-o parte feericul albului imaculat și miraculosul unic al fulgilor de nea, pe de altă parte frigul și riscul fracturilor și al degerăturilor.
În special vârsta a treia este supusă pericolelor din urmă, din cauza fragilității constituționale și a unei mobilități articulare tot mai limitate. Riscul alunecării pe gheață poate genera probleme grave, de la luxații, entorse, la fracturi serioase, debilitante, uneori chiar fatale. Osteoporoza, sistemul osos fragilizat în timp, mișcările tot mai rigide, odată cu înaintarea în vârstă, viteza de reacție tot mai lentă îi predispun pe cei aflați la o vârstă mai înaintată la situații riscante, dacă nu își iau măsuri de siguranță din timp, înainte de a ieși din casă.
Se recomandă, cu scop profilactic, purtarea unei încălțăminte adecvate, cizme sau ghete înalte, îmblănite (pentru a înlătura și riscul degerăturilor), care să fixeze strâns articulația gleznei, să aibă o talpă groasă (de preferat din polimetacrilat – un fel de gumă), prevăzută cu striații adânci, pentru o mai bună aderență la solul înghețat. Din magazine se pot achiziționa și lipi pe talpă branțuri de iarnă, prevăzute cu zimți speciali care se înfig în zăpadă. Pe vremuri, o soluție antiderapantă folosită cu succes, în vremuri de restriște, erau șosetele groase trase peste încălțăminte, care se dovedeau a fi surprinzător de eficiente pe un drum cu gheață. La fel de eficientă, și tot din vremuri apuse, este înfășurarea încălțămintei cu sfoară (pe principiul omolog al lanțurilor antiderapante auto), de la vârf spre gleznă.
În special vârsta a treia este supusă pericolelor din urmă, din cauza fragilității constituționale și a unei mobilități articulare tot mai limitate. Riscul alunecării pe gheață poate genera probleme grave, de la luxații, entorse, la fracturi serioase, debilitante, uneori chiar fatale. Osteoporoza, sistemul osos fragilizat în timp, mișcările tot mai rigide, odată cu înaintarea în vârstă, viteza de reacție tot mai lentă îi predispun pe cei aflați la o vârstă mai înaintată la situații riscante, dacă nu își iau măsuri de siguranță din timp, înainte de a ieși din casă.
Se recomandă, cu scop profilactic, purtarea unei încălțăminte adecvate, cizme sau ghete înalte, îmblănite (pentru a înlătura și riscul degerăturilor), care să fixeze strâns articulația gleznei, să aibă o talpă groasă (de preferat din polimetacrilat – un fel de gumă), prevăzută cu striații adânci, pentru o mai bună aderență la solul înghețat. Din magazine se pot achiziționa și lipi pe talpă branțuri de iarnă, prevăzute cu zimți speciali care se înfig în zăpadă. Pe vremuri, o soluție antiderapantă folosită cu succes, în vremuri de restriște, erau șosetele groase trase peste încălțăminte, care se dovedeau a fi surprinzător de eficiente pe un drum cu gheață. La fel de eficientă, și tot din vremuri apuse, este înfășurarea încălțămintei cu sfoară (pe principiul omolog al lanțurilor antiderapante auto), de la vârf spre gleznă.
O altă soluție, mai discretă, ar fi lipirea, suplimentară, a unor benzi late de leucoplast textil sau de scotch de hârtie. Se vehiculează și alte strategii antiderapaj: frecarea tălpii cu o felie groasă de cartof (amidonul depus va crea o peliculă aderentă, pentru scurt timp), sau aplicarea de super-glue, peste care se poate presăra nisip (deși pare o soluție mai radicală și generatoare de mizerie). Dacă, totuși, în ciuda tuturor precauțiilor luate, se produce un accident neplăcut, rezultat cu o luxație, o fisură sau chiar fractură de os (șold, femur etc.), se recomandă utilizarea, la sfatul medicului, a unui suport ortopedic, fie el cârjă, baston, cadru ortopedic sau cadru de mers.
Din fericire, achiziționarea acestui tip de dispozitiv nu mai este o problemă, odată cu apariția, pe piața românească a unor magazine specializate pe aceste tipuri de produse, cum este și cel pe care îl puteți vizita virtual accesând https://www.magazinulortopedic.ro/.
Comentarii
Trimiteți un comentariu